Poveste

Luni 13 iunie 2005.
 
El abia lăsase în urmă
liniştea dimineţii
din care luase doar cenuşiul ei
şi se miră
că trebuia să i se ia
viaţa
“Pentru ce?”
întrebă nedumerirea din ochii lui
blânzi
 
Aflând că umilul său cap
va sta pe umerii aceluia
ce zeului Shiva
şi divinei Parvati
le este fiu,
elefantul salută lung, cu trompa ridicată,
îşi îndoi genunchii
şi-şi oferi cu generozitate capul
tăiosului disc al lui Vishnu
 
De atunci
ori de câte ori
îşi ridică trompa a salut,
elefanţii par gata
viaţa să-şi dăruiască
Copilului etern,
Shri Ganesha



Forum