Alerg, privesc, mă joc, sărut din când în când imagini în oglinzi,
În rest, mă rog.
Mă rog sfinţilor, mă rog îngerilor, mă rog Lui.
Mă rog să-mi spună cine sunt,
Mă rog să-mi spună de ce sunt,
Mă rog să-mi spună sunt ?
Sunt un biet căutător şi bat la poarta Lui.
Portarul doarme şi nu-i pasă
C-am mai bătut o dată şi altă dată
Şi nici o dată n-am intrat.
Alerg şi cânt pe-un drum frumos
N-are nici flori, nici pomi,
Are doar praf şi colb, dar e frumos
Şi nici măcar nu-i prea umblat.
O grădină se tot întinde în faţa mea şi mă-nfioară.
Un lac mi-apare atunci în zare.
E albastru, e limpede, e parcă de n-ar fi
Şi-o mică piatră-i lângă el.
E albă şi tare şi rotundă
M-aşez pe ea şi-l caut pe El.
Te-am rugat, odată, Doamne să-mi spui
Cine sunt, de ce sunt, dacă sunt ?
Nu mi-ai răspuns nicicând.
Nici azi, nici ieri, nici mâine.
Un tărâm mi se deschide la picioare
N-are culoare, dar are parfum.
N-are margini, dar e frumos.
Un lac apare în faţa mea şi-o piatră lângă el.
M-aşez pe piatră şi mă uit spre lac
Îl caut pe El şi-adorm gândind la El.
O grădină mă soarbe spre Ea.
Şi-n mijloc are-un lac.
E albastru, e limpede, e parcă de n-ar fi.
Şi lângă el e-o piatră:
E mică şi rotundă şi tare şi albă
M-aşez pe piatră şi-l caut pe El.
Acum ştiu. Acolo-i El. Acolo-i Ea.
